Let it rain ..

E pentru prima oara cand simt cum fiecare strop de ploaie imi picura bucurie in suflet. Am deschis geamul larg si stau sa ascult, sa meditez, sa simt miros de primavara. Ma trage patul rau de tot si afurisitul asta de laptop plange dupa afectiune. L-am cam neglijat in ultima vreme, ce-i drept. Atata tambalau si cu sarbatorile astea, multa, multa mancare (gand ce imi cam da fiori la silueta!), reuniunea de familie, colectia de casete audio si muzica anilor '90, cand eram prea mica sa-mi dau seama de toata engleza din versurile lui Dj Bobo sau Aqua cu Barbie Girl. Culmea insa, le stiu pe de rost!
Per total, ma simt obosita, insa nu realizez de ce. Iesitul in oras, verdict: fata cuminte! Dormitul, prea mult. Barfele, la ordinea zilei. Facand o analiza, nu stiu care cum m-au doborat mai tare. Cred ca mai mult s-au plictisit prietenii sunandu-ma si chemandu-ma ba in oras, ba acolo, ba dincolo. Rezultat final? Sunt o mica nesi, dar am gasit si scuza perfecta- tanjeam de ceva vreme dupa relaxare! Sper sa primesc indurare, promitand ca o sa ma revansez.

Si uite-ma in patul meu de acasa, meditand (din nou. cateodata mi-as dori sa fiu lipsita de creier, sa nu mai gandesc atata, sau de sentimente, sa nu ma mai napadeasca atatea amintiri), ascultand ploaia, ingramadita bine de tot sub patura, cu laptopul pe post de calorifer. Terapie pentru suflet, zau asa!

P.S. Multumesc mult celui care mi-a inteles trairile, pentru a le putea expune prin desen! :)