Trag adanc aer in piept si-mi zic "start!", dar constat cu stupoare lipsa acuta de idei. Poate e pentru prima data cand nu stiu ce sa scriu, totul e in contradictoriu cu ceea ce simt, sau .. nu mai simt. Nici eu nu realizez, un lucru e cert, insa : e greu! Ce ti-e si cu lamentatul asta, bulucul de sentimente care nici macar nu se leaga unul cu altul, repulsia fata de ceea ce ma inconjoara. Da, am atins si stadiul asta, in care abia ma mai suport pe mine, ca sa inghit nemultumirile atator oameni care oricum .. nu vor nimic! Si stau sa ma gandesc. Merita? Intr-o lume in care totul se rezuma la "ceea ce vreau eu, asa cum vreau eu - pentru ca numai eu contez si nimeni altcineva". Mi-as dori sa pot sa fiu si eu asa, poate intr-o zi o sa aflu secretul si-o sa-l si aplic. Cineva imi zicea odata : "Nu trebuie sa te schimbi pentru nimeni si nimic in lume, trebuie sa ramai asa, sa fii tu pentru ca multi te apreciaza pentru asta!"
Sa fiu eu, bun. Sunt eu. Nu ma schimb. Raman aceeasi persoana. Pun suflet in tot. Adica tot, nimic exclus din ecuatie. Si, castig ce? Inca n-am ajuns la un raspuns cert, dar il miros .. nimic! Sau hai, o mica reformulare - nimic cert! Pentru ca totul ramane undeva in spate, ai totul si dintr-o data te trezesti cu mana goala, ba mai mult, si cu o palma,2,3 peste fata, ca deh, trebuie sa revii cumva la realitate si sa lasi frumusel visele deoparte.
Dupa mine, as zice asa: 'Fii tu pana la un anumit punct! Cand vezi ca nu se merita, renunta!', asta ca o consecinta a faptului ca prea multa lume pune in practica zicala "Scopul scuza mijloacele". Scop, mijloace .. ok, e bine sa ai teluri in viata, dar sa calci totul in picioare?.. se pare ca asta ar cam fi solutia optima, in ziua de azi. Yey! Evoluam. Defapt involuam, dar suntem prea prinsi in 'nimicul de zi cu zi' ca sa ne dam seama de asta. Ramane la latitudinea fiecaruia. Daca vrem, sigur putem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu